De ce nu mai avem putere.....Pentru ca ne limitam ?Pentru ca ne oglindim in ferestre mici?De ce ne limitam trairile? Ne autoreducem puterea de-a iubi..de-a simtit toate esentele din jur.Unde ne autoabandonam ?De ce uitam? De ce nu mai zambim? De ce tradam ?De ce ,din proprii actori ai vietii noastre ,ne transformam in cei secundari? De ce ne pasa ?Cand nu aveam vreo dovada ca ar merita cu adevarat asta ?...Greu de raspuns.Nici macar nu am propriile raspunsuri.De ce simtim ca ne doare ?De ce de atatea ori...
Oare de ce am avea nevoie sa fim fericiti?Avem o voce interioara care ne zbiara in suflete mereu ,cu un sunet acustic..."Ia-o de la capat! ,Poti!Vei reusi!"..Se va schimba!...DAR?..este mereu asa ? Ce ar trebui sa facem cand suntem doborati ? Odata..de 2 ori...de multe ori.Ce vor lasa aceste caderi in urma lor ?Raspunsul?Suflete si minti fricoase..limitate...durere...planset.Din tot ceea ce traim ...invatam.Dar nu inseamna ca devenim mai buni.Dimpotriva..mai reci...mai reci.Unde va ramane bunatatea din noi? Cu care unii ne-am nascut ?De ce gresim atat de des ?
Ar fi frumos sa oprim timpul in loc ...sa retinem doar binele intamplat odata ...sa-l multiplicam ...da-l dam mai departe.Si nu o singura data.De ce lucrurile dure apar neasteptat in vietile noastre ?De ce mereu este o mana care ne apasa privirea in jos,ne apasa ochii..si nu ne sterge lacrimile?de ce se strang toate in suflet?
Se intampla sa ramanem fara glas.In fata faptelor altora..se intampla sa dam si sa nu primim nimic inapoi...
Mereu la tristete suntem receptivi , analizam , cercetam, percepem mai bine realitatea , ne desteptam odata ce simtim durearea .Devenim altii.Chipuri noi...mascate .Frumosi in afara .Duri si goi pe dinauntru.Dezbracati de propriul nostru sine.Pustii de "noi insine".
Cum ne regasim?
Ce ne face ,in fond, sa zambim, in urmele golului de fum ?De ce mintim? Zicand :" nu mai pot!"
cand de fapt continuam mult dupa aceste vorbe grele .Tot in noi gasim o putere ascunsa ,hranita sau nu de cei din jur .Ce facem cand suntem singuri ?Dar de ce suntem singuri ? De ce credem ca totul sta in mainile noastre , cand de fapt e cea mai falsa afirmatie ?Nu totul depinde de noi.Cateodata de loc .Cine e singur ,e singur cu un motiv .Motivul e " vreau sa fiu singur!".Un grup de vorbe care impune respect si ca raspuns :" vei fi!".
Intalnim fericirea in foarte multe lucruri.In zorii unei dimineti,in aburii unei cafele si fumul unei tigari,in glasul mamei, care spune "e 9 jumatate,aveai Romana,nu?",in apelul iubitei sau iubitului,spunandu-ti ca ii este dor de tine, in zambetul vanzatorului de la colt ,care te-a simpatizat mereu si care iti ofera cea mai buna prajitura pentru pachet,in cerul senin de august ,in norii mov aramii de octombrie si lista o pot continua la infinit .Si am exagerat .Poate nu fac fericiti aceste lucruri,dar o bucurie tot ne ofera sau un zambet profund intiparit tot ne lasa .
Fericirea propriu-zisa.O sustragem noi.O dezvoltam sau nu.In functie de ceea ce ne atrage ,dorim nespus ,sau ceea ce visam.
Ni se intampla lucruri triste zi de zi.Sau usoare dezamagiri ,altora drame puternice.
Totusi de ce timpul e prietenul nostru ? Cine ne-a creat cu puterea de-a uita ? Ce s-ar intampla daca nu am putea ierta si uita? Se spune ca am muri .Interior apoi fizic .La inceput ca o floare careia nimeni nu i-a schimbat apa de saptamani ..pe parcurs ca un rau al carui izvor a secat .
Uitam si iertam pentru ca apar lucruri noi in viata noastra ,clipe frumoase ,bucurii,dragostea neasteptata,din nou emotii..din nou sageti mici de foc arzand sau mari,care trec prin suflet lasand cenusa trecutului mut.O luam de la capat .Si dorim asta.In fiecare dimineata ,la primele scantei de soare ,avem un ultim diurn vis ,o alta dorinta de mai bine .Si o putem avea palpabila. .Dorintele noastre ..cui le spunem ?Nu este de ajuns sa ne auzim ecoul interior.Purtam un pacat ori de cate ori alegem tacerea .S-ar putea ca cineva sa simta ca vrea sa ne fie mai bine , mai usor.Sa aiba acelas vis si poate chiar o dorinta mai mare de-al vedea real in fata ochiilor, si mai bine .. nu doar pentru sine .De ce ne bucuram cand cei dragi sunt fericiti ?Trairea e strict a lor in fond .
Dar nu primim si noi oarecum reflectat?Ba da .Probabil de asta ne incanta zambetul lor .Cati oameni dragi avem in jur ? Pe cine iubim ? Ei ne iubesc pe noi? Sper ca raspunsul sa nu demoralizeze pe nimeni .
