Am vazut-o in primavara anului 2009. Gara Devei ,agitatie,un vant rece si un soare prea sarac.Zeci de oameni se miscau in jurul meu,ii priveam nostalgic pe toti,cum faceam de fiecare data cand paraseam acel loc,cum obisnuiam sa-mi intiparesc figurile in minte ...ca sa pot spune "I miss ....". Mi-am gasit locul in trenul ce urma sa plece catre Alba Iulia.Calatoria aceea a fost cea mai placuta intoarcere spre locul meu.Pentru a trece timpul mai repede priveam in stanga si in dreapta.Atunci am zarit-o pe ea. O fiinta delicata,cu un ten deschis,niste ochi caprui ,extrem de vi.Purta un trench rosu,inchis pana la gat.Ma privea insistent,prea insistent si zambea de fiecare data cand vedea ca o observ.Am urmarit-o in cursul calatoriei,privea peisajul,privea cursul drumului ,dadea impresia ca nu isi gasea locul.Sa o vad acum nu cred ca as mai recunoaste-o...in schimb avea ceva al ei si doar al ei,care m-a facut sa o adaug in lumea "privirilor unice".As fi vrut sa fi fost mai aproape de ea in acel tren,pentru a-i simti parfumul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu