Intodeauna am vrut sa ma iubesc mai mult.Acum cer sa fiu eu cu mine,sa ma bucur de mine,sa traiesc pentru mine,sa imi spun ca sunt frumoasa,ca sunt sensibila,ca sunt capabila si deplin in drept sa spun si sa fac ceea ce vreau.Simt nevoia de mine ,de cea care stiu cu exactitate ca sunt.M-AM LIMITAT prea mult in ultimul timp ,si m-am plictisit sa pierd din mine ,din ceea ce sunt,sa traiesc fara vibratie si fara zgomot ,fara emotii.
Mi-as dori sa pot pleca (departe) dar n-am unde.As pleca sa ma regasesc undeva unde as gasi toata "reabilitarea" de care am nevoie.Vorbesc precum unui dependent de droguri..sau precum unui alcoolic.Dar sunt propriul meu drog.Tot ce am creat frumos in viata mea (desi minunile nu au durat o eternitate)au izvorat tot din firea si energia mea,euforia mea.Refuz sa cred ca le-am pierdut pe toate.Refuz sa cred ca mi-am pierdut virtutiile si ca nu mai sunt capabila de decizii care sa imi aduca ceea ce caut.Vreau multe ,multe fapte si dovezi,imi e dor de mine .Vreau o dovada ca am ramas eu,ma vreau inapoi,ma cer inapoi..imi e dor iarasi de mine.Cel mai dor.
Insingurarea este o etapa intermediara dintre doua rupturi sau despartiri. O sa te refaci, o sa iti fie bine.
RăspundețiȘtergereInsingurarea nu este un modus vivendi decat pentru si intru asceza.