Daca stau sa ma gandesc bine ..cu toata autocenzura si cu tot liberul arbitru ..ma consider un om bun.Ma gandesc asa la sentimentele pe care le port fata de oameni..la faptul ca iubesc fiintele din jurul meu .Am depasit momentele in care ma innecam in propria-mi ura ..de fatp o ura de sine..nu imi puteam ierta faptul ca sunt nedeareapta cu mine insami.Si eram ca un hidrant pe care nimeni nu il putea controla.Nimeni si nimic.Imi dau seama in fiecare moment ca imi iubesc familia mai presus de orice,imi iubesc prietenii,imi cinstesc fostele iubiri din lada cu amintiri a sufletului prin simplu fapt ca imi fiecare zi imi aduc aminte de Ei,imi doresc imbratisarea oamenilor dragi mie,si mi-as dori nespus sa aud glasul oamenilor la care tin si cu care mi-am slabit legatura..Ar fi multe lucruri pe care le regret si imi dau seama ca timpul a fost si prietenul cel mai drag si cel mai mare dusman.Timpul mi-a intins doua maini.Dar eram in dezechilibru total si le-am apucat pe amandoua.Cu una m-a strans tare si m-a ridicat sus din prapastie..iar cu cealalta mi-a dat palmi pana la sangerarea obrajilor.REalizez in fiecare zi ca ,cel mai de pret dar al omului sunt amintirile din suflet.Lucruri nemateriale.
Azi a fost o zi frumoasa .Una simpla dar profunda.Toata profunzimea constand intr-o fraza a unui om ...un om important pentru mine.
"Sti..acum iti spun un secret...
Doar anul trecut mi-am dat seama ca nu o mai iubesc ...
Pana atunci a fost.......vai..nu pot sa descriu.
EA,prima dragoste ...a fost prima...Ea."
DE aici am invatat un lucru .Pe cei care ii iubesc,niciodata nu-i voi lasa sa plece.
Dar sunt cei care vor sa plece...
Cu ei ce voi face...
Pentru mine ...vor fi mereu aici,fie ca vor ..fie ca nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu